Memoria ca depozit și ca facultate.
Ca un depozit în care Dumt colectate diverse experiențe, abilități, cunoștințe și senzații.
Ca facultate, deoarece este capabilă să ia ceea ce este necesar din repertoriu și să o facă când se cere, când este necesar.
Platon însuși a înțeles memoria în aceste două aspecte. Și dacă am vrea să-l urmăm până la capăt, am spune că memoria se identifică cu spațiul, după Platon, adică cu un loc receptiv, container și arhivă.
Lumea ideilor aIunge să se identifice cu memoria. Și cu limba acționând ca un vehicul pentru nume.
Dar amintirea este pe primul loc, scria Leopardi.
Lumea sensibilă ne oferă diverse percepții și fiecare dintre acestea ne poate aduce în minte o alta similară anterioară sau imaginară.
Timpul intră în joc prin acest mecanism, un moment memorabil de exemplu, când o anumită emoție l-a Marcat.
„Memoria” vine de la rădăcina „minții” și „amintirea” de la rădăcina „inimii”.
Acest lucru este deja semnificativ pentru a înțelege diferența dintre cele două domenii. Apoi există și alți vectori ai sensului.
„Suvenirul” francez indică ceva care s-a mutat dedesubt, un pic ca „understatement” în engleză , un termen care indică un sens care nu este complet explicit.
Cum rămâne cu „Erinnerung” german atunci? Cuvântul amintire, feminin în germană, amintește de Erinye, în greacă zeițele care prezidau justiția într-o formă divină, dar răzbunătoare.
În greaca veche, acesta era numele norilor amenințători, plini de ploaie, semnalând un răspuns ceresc.
Așadar, pe fundal, o accentuare negativă în limba germană, atenuată dacă vrem prin înfățișarea poetică.
În anii lui Leopardi, Hoelderlin, de exemplu, scria Amintiri în care se împletesc sentimentul, melancolia și nebunia, ”umbra ulmilor pe moară”.
Amintirea generează excese, precum și cenzură și uitare, despre care „nostos” vorbește Homer pentru Ulise, nostalgie, adică durerea datorată distanței.
Și astfel memoria își reia spațiul, ea nu mai este acolo, nefiind acolo acum a cuiva sau a ceva care totuși rămâne în limbaIul minții și al inimii. Și vieții rămase.
Sursa: lindependente.online