Majoritatea ziarelor occidentale au dat vestea morții adversarului lui Putin, Alexey Navalny.
Este practic un concert al tuturor celor mai puternice voci de pe scena mainstream la nivel global: de la americanul Washintgon Post, la cel din marea britanie The Guardian, trecând prin francezul Liberation și spaniolul El Mundo.
În mod firesc, ținta este președintele rus, printre cei care subliniază acuzațiile cancelariilor occidentale și cei care au emis deja o sentință precum, în Italia, La Repubblica care, fără teamă de contradicție, titrează „crimă de stat”.
Formal totul este corect, Navalny, în ciuda biografiei controversate a unui lider politic format în SUA și ajutat direct cu finanțare de la NED, o puternică „fundație privată non-profit” americană care, tot cu fonduri furnizate direct de Congresul SUA, finanțeaza mii de organizații din peste 90 de țări pentru „avansarea democrației”, a fost deținut politic și moartea sa în închisoare pune direct sub semnul întrebării regimul autocratic rusesc, unde dizidenți ți pacifiști, cu atât mai puțin celebri și cu siguranță nu toți acuzați că lucrează pentru „inamicul american, ajung în închisoare cu o sistematicitate îngrijorătoare.
Cu toate acestea, reacția politicienilor occidentali și a mass-media nu poate să nu lase o aromă clară de ipocrizie.
Dacă este adevărat că, odată cu moartea lui Navalny, Kremlinul are acum un inamic mai puțin, este la fel de clar că foarte democraticele State Unite ale Americii așteaptă moartea lui Julian Assange pentru a egala scorul.
Fondatorul WikiLeaks este persecutat și reținut fără proces (mai întâi în ambasada Ecuadorului din Londra și apoi în închisoarea britanică Belmarsh) de 14 ani încoace, vinovat că a dezvăluit lumii informații confidențiale care ne-au permis, de exemplu, să știm motivele reale din spatele războiului din Libia, masacrele de civili efectuate de soldații americani în Irak, atrocitățile închisorilor speciale de la Guantanamo, faptele a numeroase dintre cele mai puternice multinaționale din lume.
În plus, la o inspecție mai atentă, condițiile sale de închisoare sunt chiar mai proaste decât cele rezervate de Rusia pentru Navalny.
Deși deținut în izolare într-o colonie penală din Siberia, adversarul lui Putin a fost liber să-și actualizeze în mod regulat contul pe platforma de socializare X (twitter), precum și continuarea activității sale de adversar prin diverse site-uri prin care planifica și declanșa „Campania Fundației Anticorupție împotriva lui Putin” în vederea alegerilor din 2024.
Nimic din toate acestea nu este prevăzut pentru Julian Assange, care este reținut în izolare din mai 2019 și fără nicio posibilitate de a comunica cu restul lumii, la ordinul Statelor Unite.
În câteva zile, pe 20 și 21 februarie, Curtea Supremă din Londra ar trebui să se pronunțe definitiv cu privire la extrădarea lui Assange în Statele Unite, unde acesta ar urma să fie condamnat la până la 175 (o sută șaptezeci și cinci!) de ani de închisoare într-o închisoare de maximă siguranţă.
Julian Assange este un prizonier politic, iar violența de stat de același tip ca cea aplicată la Moscova este dezlănțuită fără milă asupra lui și, în același mod ca și Navalny, riscă să moară în închisoare.
”Julian rezistă, dar nu este bine, sufletul îi este slăbit de izolare. Julian ar putea muri dintr-o crimă lentă. Julian Assange moare pentru dreptul tău de a ști ce face guvernul tău, pe spatele tău”, a declarat fostul ministru grec de finanțe și fondator al Mișcării pentru Democrație în Europa (DiEM25), Yanis Varoufakis, după ce l-a vizitat în octombrie anul trecut.
Cu toate acestea, aceeași mass-media globală mereu gata să denunțe încălcările drepturilor omului în țările ostile Occidentului continuă să tacă și, putem fi siguri, dacă Assange ar muri, din păcate, în închisoare, ar avea grijă să nu acuze administrația americană ca săvârșind o „crimă de stat”.
Adaugă comentariu