Nu poți face nimic: le poți explica, le poți aduce date care să demonstreze că sunt într-o mare eroare, poți descrie care sunt interesele multinaționale în joc, dar în egală măsură ei nu vor auzi motivele.
Pentru ei, ecologismul hard-core este o dogmă. Ei au înlocuit credința în comunism cu cea în ecologism și adesea cultivă ambele religii împotriva oricărei dovezi.
Este cazul Elisabettei Piccolotti, deputat al Alianței Verzi și al Stângii, precum și soția lui Nicola Fratoianni, secretar al Stângii Italiei, un disc rupt al unei serii de banalități asupra încălzirii globale, atacând pe oricine încearcă să se îndoiască de faptul că căldura acestor zile este la fel de excepțională pe cât este descrisă de presă și TV.
În sprijinul tezei despre urgența climatică, Piccolotti a adus obișnuitul balot de studii care să demonstreze responsabilitatea omului față de fenomenul de creștere a temperaturilor.
„97% dintre oamenii de știință ai lumii o susțin”, a hotărât ea fără să se gândească la vreo posibilitate de recurs.
Având în vedere că nu îmi este clar cum să stabilesc câți oameni de știință există pe pământ și să estimez că 97% gândesc ca Piccolotti, verdictul deputatului Alianței Verdi e Sinistra (Verzi și de Stânga) a fost deja dezmințit de Franco Battaglia care, dacă îmi permite soția lui Fratoianni, este puțin mai autoritar decât ea în materie, Battaglia având o diplomă în chimie, un doctorat în chimie în Statele Unite, ani de predare și cercetare în Italia și în străinătate, precum și câteva cărți active pe tema climei .
Totul provine dintr-o cercetare din 2013, semnată de John Cook și alți autori, care și-au dat osteneala să evalueze evoluția consensului științific cu privire la responsabilitățile omului în ceea ce privește încălzirea globală.
O analiză care a luat în considerare 11.944 de articole științifice publicate între 1991 și 2011 în ale căror rezumate apăreau cuvintele „schimbări climatice”.
Dintre aceștia, 66,4% nu au raportat nicio origine antropică a încălzirii, adică nu au corelat creșterea temperaturilor Pământului cu intervenția umană.
32,6% s-au referit în schimb la responsabilitățile industriei și ale mobilității în general, 0,7% au negat orice corelație și 0,3% au declarat că nu au certitudini.
Prin urmare, se admite și nu se acordă că 11.944 de studii reprezintă sută la sută din oamenii de știință din lume, după cum afirmă Piccolotti iar însoțitorii, 66,4% nu au vorbit niciodată despre încălzirea globală antropică, dar doar 32,6% au susținut existența unei legături între schimbările climatice și activitățile umane.
Dimpotrivă, oamenii de știință din alianța roșu-verde iau în considerare doar studiile care vorbesc despre responsabilitatea noastră pentru creșterea temperaturilor și concluzionează că, din o sută dintre cei care vorbesc de încălzirea globală antropică, 97% cred că este vina „omului”.
Pe scurt, un fals, pe care totuși eco-comuniștii îl propun pe toate forumurile spunând că 97% dintre oamenii de știință din lume au documentat influența umană în schimbările climatice, teză care s-a transformat acum într-o dogma de credință și cine o pune la îndoială este acuzat de negație și a este împotriva științei, în practică un troglodit, chiar dacă gândirea științifică modernă se bazează, de la Galileo Galilei încoace, tocmai pe îndoială și pe punerea sub semnul întrebării a ceea ce autoritățile vor să acrediteze.
În sprijinul ideii că totul este vina noastră, stilurile noastre de viață și consumul industrial, atunci sunt menționate ONU, NASA și altele.
Ei bine, va fi potrivit să spunem că cei o mie de experți care lucrează în institute legate de Națiunile Unite sunt în contrast cu cei 1.500 care nu gândesc ca ei.
Și același lucru se poate spune despre NASA: există astronauți, ingineri spațiali și membri ai personalului de control al misiunilor aeronautice care contestă tezele agenției federale americane.
Totuși, toate acestea nu îi împiedică pe eco-comuniști să lanseze apeluri și să vorbească despre urgențe extraordinare, pe baza temperaturilor înregistrate în ultimele zile și a alarmelor trase în presă și la televizor.
Se uită la termometrul din localitatea Sanluri, în Sardinia, care a atins alaltăieri 47 de grade, dar se uită că în urmă cu 40 de ani s-a ajuns la aceeași temperatură, iar la Macomer, în anul 1965, adică acum aproape șaizeci de ani, a ajuns la o temperatură de 48° (dar cele 47° în urmă cu mai bine de jumătate de secol au fost atinse și în Muravera, Campuomu, Perdasdefogu, Suaredda și Villacidro).
Și apoi doar faceți o căutare rapidă pe internet pentru a descoperi că anul trecut ziarele vorbeau despre locuri cu 51 de grade și în 2017 peste 50°.
Până la urmă, pentru a demonta farsele este suficient să reamintim alarma de acum o săptămână, publicată în ziarele unificate de la Repubblica încoace, potrivit căreia în 2022 ar fi murit 18.000 de oameni în Italia din cauza căldurii.
În 2003, Colegiul de Sănătate a raportat 19.000. Deci ce s-a schimbat? Nimic, doar aroganța cu care unii își apără tezele roș-verde cu sabia.
Dorim să amintim că în România, cea mai mare temperatură a fost înregistrată în anul 1951 la Brăila cu +44,5°!
În România, atenție, primul record național de temperatură cunoscut a fost de +42,8 grade, în vara lui 1896, la Giurgiu, record care a rezistat 20 de ani când a fost depășit cu o zecime de grad.
Trei decenii mai târziu recordul avea să fie preluat de Strehaia, cu o temperatură de +43,5 înregistrată în luna septembrie 1946, an extrem de secetos.
Nu cred că mai trebuie să adăugăm nimic la aceste ultime 3 fraze extrem de elocvente pentru a dovedi că nebunia crizei climatice are cu totul alte interese și că planeta a trecum mereu prin cicluri ale schimbărilor climatice, în care cu siguranță nu noi, oamenii am contribuit!
Sursa: laverita.info
Adaugă comentariu