Unii jurnaliști cărora li s-au încredințat așa-numitele Twitter Files, documentele interne confidențiale ale celebrei rețele de socializare, care investighează gestionarea informației în sistemele considerate democratice, au scos la iveală o adevărată cutie a Pandorei, dezvăluind modul în care informația în sistemele liberale nu este deloc liberă, dar puternic manipulată și modificată de ceea ce ei au numit nimic mai puțin decât „complexul de cenzură industrială”, un aparat complex care urmărește să aibă un control aproape absolut asupra comunicării.
Acesta din urmă, de fapt, este fundamental pentru construirea consensului, element indispensabil al guvernării în „democrații”, util pentru controlul maselor, care se construiește prin campanii de informare țintite pe teme specifice și prin cenzură, adică a tuturor vocilor politice și științifice care nu sunt alineate cu narațiunea guvernamentală.
Michael Shellenberger, unul dintre jurnaliștii căruia i-au fost încredințate documentele confidențiale ale Twitter pentru dezvăluirea publică, din ordinul noului CEO al rețelei de socializare Elon Musk, a întocmit un raport de peste șaizeci de pagini, subiectul audierii sale în Congresul SUA, din care reiese cum există o legătură foarte strânsă între agențiile de informații guvernamentale americane și rețelele de socializare, Big Tech și alte organizații public-private pentru a ghida dezbaterea și a „reglementa” comunicarea.
Acest lucru se întâmplă și prin strategii precise de manipulare psihologică care vizează acceptarea anumitor ideologii, reducând în același timp la tăcere vocile incomode.
În acest scop au fost subvenționați din fonduri guvernamentale instituțiile academice, companiile, rețelele de socializare și grupurile de reflecție să colaboreze cu informațiile americane și să susțină întotdeauna o singură versiune a faptelor, cea a puterii!
„Observatorul Internet Stanford, Universitatea din Washington, Laboratorul de cercetare legală digitală al Consiliului Atlantic și Graphika toate au legături nedezvăluite cu Departamentul Apărării, CIA și alte agenții de informații.
Ei lucrează cu mai multe agenții guvernamentale americane pentru a instituționaliza cercetarea și advocacy în domeniul cenzurii în zeci de alte universități și grupuri de reflecție”, se arată în raportul lui Shellenberger.
Este, prin urmare, un sistem real de monitorizare constantă a comunicării, care exploatează în sine dezinformarea pentru orientarea și modelarea gândirii opiniei publice, așa cum o demonstrează diversele evenimente pe care complexul de cenzură a încercat să le ascundă sau care, ulterior, s-au dovedit a fi total false!
Printre acestea sunt:
- presupusa legătură dintre Trump și Kremlin pentru a influența alegerile din 2016 care nu a fost niciodată dovedită cu probe;
- încercarea de delegitimare a teoriei conform căreia virusul Sars CoV 2 a ieșit din biolaboratorul din Wuhan, precum și
- încercarea de a face să se creadă că informațiile conținute în PC-ul lui Hunter Biden ar fi rezultatul unei teorii a conspirației promovate de guvernul rus.
COMPLEXUL INDUSTRIAL AL CENZURII
Este o rețea densă formată din instituții guvernamentale, agenții de informații, ONG-uri, instituții academice, think tank-uri și „fact checkers” care ”au descoperit în ultimii ani puterea cenzurii de a-și proteja interesele împotriva volatilității și riscurilor democratice”, conform relatării lui Shellenberger.
Șeful acestei organizații complexe sunt agențiile de informații și DARPA, agenția guvernamentală a Departamentului de Apărare al SUA responsabilă cu dezvoltarea de noi tehnologii pentru uz militar!
Deloc surprinzător, „complexul industrial de cenzură” folosește instrumentele Departamentului de Apărare dezvoltate inițial pentru a lupta împotriva terorismului.
În 2011, de exemplu, DARPA a creat programul Social Media in Strategic Communication (SMISC) „pentru a ajuta la identificarea dezinformării sau a campaniilor înșelătoare prin contrastarea acestora cu informații veridice”, unde este de la sine înțeles că dezinformarea înseamnă tot ceea ce este în contrast cu narațiunea hegemonică, dar nu neapărat lipsit de bază științifică sau de surse acreditate.
Pentru DARPA, cele patru obiective declarate au fost:
- „detectarea dezinformării”,
- ”recunoașterea structurilor campaniilor de convingere și influențarea operațiunilor prin intermediul rețelelor de socializare”,
- „identificarea participanților și intențiilor acestora și măsurarea efectelor campaniilor de convingere”,
- „contracararea mesajelor operațiunilor de influențare a adversarului depistat”.
Este, așadar, un adevărat program de influențare a opiniei publice prin „campanii de convingere” și reducerea la tăcere a tuturor vocilor contrarii.
Pentru atingerea acestor obiective a fost creată o rețea de peste 50 de organizații susținute cu finanțare publică și, adesea, infiltrate de agenți ai serviciilor de informații.
Printre aceste organizații dedicate urmăririi a ceea ce au definit, adesea în mod arbitrar și pe baza intereselor politice și ideologice, „dezinformarea”, se numără CISA (Cybersecurity and Infrastructure Security Agency), o agenție din cadrul Departamentului de Securitate Internă (DHS) al Statelor Unite!
În ianuarie 2017, secretarul DHS al administrației Obama, aflat la sfârșit de mandat, a indicat infrastructura electorală drept infrastructură sensibilă, inaugurând misiunea CISA de a cenzura presupusa dezinformare.
Congresul a creat organizația în noiembrie 2018 cu scopul de a apăra Statele Unite împotriva amenințărilor la securitatea cibernetică și a actorilor externi.
Digital Forensics Research (DFR) Lab de la Atlantic Council este una dintre cele mai influente instituții de cenzură cu normă întreagă din lume!
A creat primul portal străin de dezinformare în iunie 2018, lucrând direct cu National Endowment for Democracy (NED) și Alte 23 de organizații pentru a cenzura narațiunea electorală desfășurată la alegerile europene din 2019.
Este finanțată de Departamentul Apărării, Marinei SUA, Forțele Aeriene ale SUA, Marina și Departamentul de Stat, printre altele.
În 2018, Facebook a numit Consiliul Atlantic „partenerul său oficial” în lupta împotriva dezinformării în întreaga lume.
Graphica este, pe de altă parte, o companie privată de analiză a rețelelor care, în 2018, a publicat un raport pentru Senat în care susținea că a descoperit „cu o bogăție neobișnuită de detalii amploarea ingerinței Rusiei nu numai în alegerile prezidențiale din 2016, dar şi în dialogul democratic cotidian”.
Programul „Inițiativa Minerva” al Departamentului Apărării, care se concentrează pe războiul psihologic, și DARPA au oferit finanțare Graphica.
În timp ce Pentagonul a acordat organizației aproape cinci milioane de dolari în granturi și aproape două milioane în contracte.
Hamilton 68 este o platformă creată cu finanțare guvernamentală al cărei scop a fost să urmărească boții ruși pe Twitter, dar a fost „batjocorită” chiar de personalul rețelei de socializare, deoarece multe dintre conturile cenzurate aparțineau cetățenilor americani.
Universitatea din Washington este una dintre cele două instituții academice care lucrează direct cu DHS (Departamentul de Securitate Internă) care au cenzurat informațiile de pe rețelele de socializare în timpul campaniei electorale din 2020.
A primit trei milioane de granturi guvernamentale, împărțite cu Observatorul Internet Stanford.
Election Integrity Project (EIP) este un cartel format din patru organizații de cenzură finanțate de guvern: Stanford Internet Observatory, Graphika, University of Washington Disinformation Lab și Digital Forensic Research Lab al Atlantic Council.
ORIGINILE ȘI STRATEGIILE CENZURII CONTEMPORANE
Cenzura a fost întotdeauna, în toate societățile, epocile și formele de guvernare, un instrument folosit de putere pentru a-și menține stăpânirea și pentru a controla masele.
Cu toate acestea, este izbitor să-l găsim în sistemele autoproclamate democratice și, în special, în ceea ce este definit ca templul democrației și al libertății de exprimare: Statele Unite ale Americii.
În realitate, jurnaliști americani deja importanți precum Walter Lippman şi Edward Bernays, preluați ulterior de intelectuali de calibrul lui Noam Chomsky, în anii 1920 au explicat în profunzime de ce cenzura și mai ales manipularea gândirii și percepției maselor este un element esențial pentru guvernarea sistemelor liberale.
Aceștia din urmă nu adoptă constrângere, ci consens care se bazează la rândul său pe manipularea psihologică a opiniei publice, adică pe puterea de influență a comunicării.
Originile cenzurii sunt, așadar, străvechi și prezente de la început chiar și în democrații.
Totuși, limitându-ne la ultimele decenii, trebuie spus că „complexul de cenzură” își are rădăcinile în „război împotriva terorismului” promovat de Bush în urma atacului asupra Turnurilor Gemene din 11 septembrie 2001!
Actul terorist a oferit nu doar pretextul pentru desfășurarea unei adevărate campanii de război în Orientul Mijlociu fără niciun motiv real (arme chimice de Saddam Hussein, de exemplu, s-au dovedit a fi nimic altceva decât o mare minciună sau, așa cum ar spune cenzorii profesioniști, „știri false”), dar și pentru a stabili un control mai rigid asupra vieții private a populației și a informațiilor în numele securității.
Ceea ce înseamnă că rădăcinile acestui aparat sunt în esență militare, așa cum arată și participarea primară a Pentagonului la supravegherea și reprimarea informațiilor.
Ulterior, în 2016, monitorizarea comunicării a fost înăsprită de două evenimente de o importanță enormă care au îngrozit așa-zisa „ordine liberală” și șefii securității naționale de pe ambele maluri ale Atlanticului: Brexitul în iunie și alegerea lui Donald Trump în noiembrie 2016.
Din acest moment, complexul industrial de cenzură a fost întărit pentru a-l înlătura și delegitima politic pe Trump, pe de o parte, și pentru a demoniza Brexitul, pe de altă parte.
Una dintre campaniile majore de dezinformare desfășurate de cenzorii guvernamentali a fost, de fapt, tocmai cea legată de falsa înțelegere dintre Trump și Kremlin.
Strategiile implementate de aparatul de cenzură din SUA sunt multe, dar toate se bazează pe un ingredient fundamental, și anume parteneriatul public-privat.
Potrivit lui Shellenberger,
„complexul industrial de cenzură are ambiții mari și o viziune pe termen lung a parteneriatelor public-privat pentru a controla mediul informațional”.
Cenzorii se confruntă cu obstacole în calea respectării Primului Amendament care garantează libertatea de exprimare, așa că caută să externalizeze o cantitate semnificativă de cenzură către sectorul privat, creând în același timp un sistem de uși rotative între agențiile guvernamentale, asociațiile filantropice, ONG-uri, rețelele de socializare și instituțiile academice.
Tehnicile folosite de complexul care gestionează comunicarea sunt diverse, inclusiv cererea neîncetată de cenzurare a documentelor și opiniilor care nu aderă la narațiunea guvernamentală, așa cum reiese din fișiere Twitter și fișiere Facebook, și din direcția fondurilor guvernamentale și filantropice către cercetarea și justificarea unei represiuni mai mari asupra rețelelor de socializare.
În acest din urmă caz, aceasta este sarcina specifică a cel puțin două organizații: News Guard și Index de dezinformare.
În plus, aparatul de cenzură combină metode bine stabilite de manipulare psihologică, unele dezvoltate de armata SUA în timpul Războiului Global Împotriva Terorismului, cu instrumente extrem de sofisticate din informatică, inclusiv inteligența artificială.
O parte a complexului de cenzură este publică, în timp ce o altă parte rămâne secretă. Scopul public al complexului este, printre altele, de a spori familiaritatea publicului cu o cenzură crescută, trăgând alarma dezinformării și „teoriilor conspirației”, deși ei sunt primii care le răspândesc.
De-a lungul anilor, structura care dirijează informația și-a lărgit sferele de acțiune: membrii EIP, de fapt, au trecut în scurt timp de la controlul și cenzurarea scepticismului electoral la controlul și cenzura scepticismului la vaccin.
Tocmai în ceea ce privește vaccinurile, de fapt, a fost pus în mișcare un sistem capilar de supraveghere și întrerupere a unor informații și documente extrem de precise și acreditate care, totuși, a pus la îndoială eficacitatea și siguranța medicamentelor.
ȘTIINȚĂ, VACCINURI ȘI CENZURĂ
În urma pandemiei din 2020, pentru a combate ezitarea la vaccin și pentru a convinge cel mai mare număr de oameni să se supună vaccinării, pe lângă Green Pass, o formă subtilă de constrângere, aparatul de control al informațiilor a otrăvit și a ostracizat dezbaterea dintre oamenii de știință și cercetători, discreditând și luând public în derizoriu toate acele voci critice față de vaccinurile ARNm.
În plus, au fost diseminate date false și documente grav viciate: acest lucru a contribuit la slăbirea încrederii în știință mai degrabă decât să o întărească.
În acest sens, un rol primordial l-au jucat mass-media și rețelele de socializare: primele au contribuit la divulgarea fără echivoc a poziției guvernului cu privire la vaccinuri, în timp ce cele din urmă au fost supuse presiunilor Casei Albe și a FBI-ului pentru a suprima informații exacte despre vaccinare.
Articolul intitulat „Cenzura și suprimarea heterodoxiei Covid-19: tactici și contra-tactici” evidențiază bine aceste aspecte, declarând că scopul studiului „este acela de a explora experiențele și răspunsurile unor medici și cercetători foarte consacrați din diferite țări care au fost supuși la suprimare și/sau cenzură ca urmare a publicărilor și declarațiilor lor în legătură cu COVID-19 care sfidau autoritățile”.
Descoperirile noastre indică rolul central jucat de organizațiile media, și în special de companiile de tehnologia informației, în încercarea de a înăbuși dezbaterile despre politicile și măsurile legate de COVID-19.
Într-un efort de a reduce la tăcere voci alternative, s-a folosit pe scară largă nu numai cenzură, ci și tactici de suprimare care au afectat reputația și cariera medicilor și oamenilor de știință disidenți, indiferent de statutul lor academic și medical.
În domeniul cenzurii științifice și nu numai, o organizație fundamentală este Fundația Națională pentru Știință ( NSF ) care a acordat 64 de granturi guvernamentale în valoare totală de 38,1 milioane de dolari către 42 de universități americane, cu scopul de a contracara dezinformarea pe rețelele de socializare.
Mai exact, unele dintre inițiativele pe care NSF le-a finanțat în 2022 au vizat tehnici de Inteligență Artificială (AI) pentru a ajuta la semnalizarea mai multor postări, adică la stabilirea care dintre ele îndeplineau cerințele de „adevăr” cerute de cenzori și care nu, încredințând această sarcină la Universitatea din Michigan care a primit granturile.
Un alt program a implicat un set de instrumente pentru „consolidarea încrederii în jurul unor subiecte controversate, cum ar fi eficacitatea vaccinului”.
Descoperirea unui adevărat aparat care lucrează necontenit și capilar pentru a ascunde anumite documente, fapte și opinii și pentru a exalta pe altele arată caracterul permanent și intrinsec al cenzurii chiar și în sistemele liberale, dezmințind, poate definitiv, mitul libertății de exprimare în așa-numita civilizație occidentală și evidențiind modul în care ea este, în realitate, rezultatul unei puternice manipulări și alterări a opiniei publice care este condusă să creadă ceea ce i se insuflă prin tehnici de comunicare, puterea influencerilor și o bună doză de aprobare socială.
Acestea stau, de altfel, la baza „fabricării consimțământului” despre care a vorbit influentul jurnalist Walter Lippman, care poate fi considerat unul dintre părinții săi.
Doar o analiză exactă a faptelor, dezvoltarea simțului critic și redescoperirea „logos-ului” pot stopa o derivă din ce în ce mai evidentă în sfera informației și jurnalismului, acesta din urmă redusă acum la un megafon și slujitori ai puterii, cu puține dar semnificative excepții, în mare parte marginalizate.
-----------
Cum am tot susținut în toate intervențiile și postările mele, adevărul iese mereu la suprafață!
Acum aveți totul la vedere, puteți realiza că ceea ce mulți dintre noi spuneau la început de pandemie era mult mai grav decât o prezentam noi, cei care aveau curajul să spună și să atragă atenția la cenzura și manipularea care avea loc în ”occidentul democratic!
Vedeți în ce direcție ne îndreptăm ca societate? Se dorește digitalizarea sistemul de învățământ pentru a crea oameni ai viitorului care nu vor mai avea spirit civic, gândire critică, care nu vor mai lua atitudine sau nu vor mai protesta la ceea ce sistemul va face!
Se dorește crearea unei societăți 100% obediente, care să urmeze întocmai tot ce decid conducătorii, care nu vor mai fi reprezentanții noștri, ci vor deveni legal, direct sau indirect, stăpânii noștri!
Surse:
Adaugă comentariu