Economie

Capcana digitalizării! Paradisuri fiscale și evaziune! Lupta împotriva numerarului și a controlului social în era dominației digitale.

Capcana digitalizării! Paradisuri fiscale și evaziune! Lupta împotriva numerarului și a controlului social în era dominației digitale.

Decizia guvernului italian de centru-dreapta de a ridica așa-zisul plafon de numerar de la 2.000 la 5.000 de euro și de a elimina obligația de a accepta plăți cu POS-ul sub 60 de euro a rupt barajul Comisiei Europene, punând în evidență ceea ce este un lucru din ce în ce mai consolidat, anume tendința de a demoniza banii de hârtie, adică numerarul, în spatele argumentului luptei împotriva evaziunii fiscale.

O vânătoare nemiloasă a barului care nu bate chitanța de la micul dejun care va avea loc în aceeași țară în care cea mai mare familie industrială, cea a familiei Agnelli, deține 16 companii în paradisuri fiscale și unde zeci de multinaționale nu plătesc un euro pentru profiturile miliardarului.

După cum au recunoscut și Banca Centrală Europeană și Banca Italiei însăși, „singura formă legală de bani este numerarul”!

Numerarul este singurul care trebuie să fie acceptat în mod obligatoriu de lege ca mijloc de achitare a unei datorii sau de finalizare a unei datorii, sau a unui contract de vânzare - cumpărare.

Banii electronici, in schimb, nu au curs legal, ci sunt acceptați voluntar și fac parte din proiectul mai amplu de digitizare promovat de instituțiile europene și, mai general, de abordarea tehnocratică, nu lipsită de vene distopice, care caracterizează o mare parte a națiunilor occidentale, dar şi a Chinei „comuniste”, adversar geopolitic al Occidentului atlantist.

Domeniul tehnologic este așadar transversal, independent de plasarea pe arena internațională și comun atât sistemelor liberale, cât și celor definite ca „autocratice”.

În Italia, alegerea folosită pentru a încuraja plățile electronice este cea a luptei împotriva evaziunii fiscale, presupunând că tranzacțiile digitale reduc „decalajul TVA”.

Totuși, unele studii recente neagă această corelație care stă la baza tuturor inițiativelor de promovare a plăților digitale, până la scopul eliminării totale a numerarului care, după unii, este o tendință a vremurilor noastre.

Cu toate acestea, trebuie menționat că, în acest punct, viziunile în UE sunt foarte eterogene: în țări precum Germania, Finlanda, Ungaria, Irlanda, Cipru și Luxemburg, de exemplu, nu există limite pentru numerar, în timp ce în Grecia există este un plafon mai strict, stabilit la 500 de euro.

Între acestea se află Franța, Spania și Suedia, cu o limită de 1.000 EUR, Portugalia cu o limită maximă de 3.000 de euro și Croația care a stabilit limita maximă la 15.000 de euro.

Lupta împotriva numerarului și a evaziunii fiscale

Deși în Italia o parte a clasei politice și a organelor de presă de masă consideră aproape de la sine înțeles că reducerea utilizării numerarului ajută la combaterea evaziunii fiscale, Banca Centrală Europeană este cea care pune sub semnul întrebării această „teoremă”!

Într-o scrisoare trimisă de Institutul din Frankfurt în 2019 președinților de atunci ai Camerei (Roberto Fico), ai Senatului (Elisabetta Casellati) și ministrului Economiei (Roberto Gualtieri) al guvernului Conte II, de fapt, BCE a susținut că este consultată în ceea ce privește decretul lege nr. 124 din 26 octombrie 2019 care a stabilit scăderea pragului pentru plafonul de numerar la 2.000 de euro până la 31 decembrie 2021 și la 1.000 de euro începând cu 1 ianuarie 2022.

Potrivit BCE, de fapt, așa cum scrie alb-negru în scrisoare:

„restricțiile privind plățile în numerar trebuie să respecte statutul de mijloc legal al bancnotelor euro, astfel cum este prevăzut la articolul 128 alineatul (1) și la articolul 282 alineatul (3) din TFUE.

Prin urmare, ar trebui să se demonstreze clar că astfel de limitări fac de fapt posibilă atingerea scopului public declarat de combatere a evaziunii fiscale”.

Cu alte cuvinte, ceea ce este considerat de la sine înțeles este, în schimb, ceva care, potrivit BCE, încă nu a fost demonstrat.

În acest sens, au fost efectuate mai multe studii cu autoritate care arată că utilizarea tranzițiilor electronice are un impact minim asupra evaziunii fiscale!

În „Raportul de orientare a acțiunilor guvernamentale care vizează reducerea evaziunii” întocmit de tehnicienii MEF (Ministerul Economiei și Finanțelor), reiese că încurajarea cardurilor este „în teorie, o precondiție utilă pentru combaterea facturării omise”, dar că, în același timp, experiențele practice arată că adevărata descurajare pentru evazor este probabilitatea percepută a unui control.

Aceasta înseamnă că, chiar dacă ar fi disponibilă o cantitate mare de date privind plățile electronice, acestea nu ar fi disponibile imediat pentru a ghida activitatea de control.

Drept urmare, doar o intensă activitatea de control va reuși să țintească evaziunea.

În acest sens, tehnicienii MEF raportează mereu exemplul experimentului cashback dorit de guvernul Conte: acesta din urmă a încurajat, de fapt, consumatorii să folosească cardurile, deși la un cost foarte mare pentru casa statului, dar „nu pare să fi realizat efecte semnificative asupra recuperării evaziunii fiscale”, se arată în acesta.

În plus, pe baza datelor furnizate de BCE, coeficientul de corelație dintre plățile urmărite și reducerea evaziunii ar fi pozitiv, dar cu o valoare absolut neglijabilă (0,52), astfel încât să nu se poată confirma statistic presupusa legătură, la care se ajunge cu un scor de cel puțin 5.

Mai mult, însăși BCE a subliniat, în scrisoarea trimisă guvernului Conte II, că, consideră că reducerea limitării plăților în numerar de către Grecia și Spania este „disproporționată”, stabilită la 500 și respectiv 1.000 de euro.

Pe lângă aceasta, este esențial de reținut că evaziunea fiscală a marilor multinaționale este cea care scad resurse enorme de la stat, care, fără îndoială, nu efectuează operațiuni de evaziune fiscală prin mutarea bancnotelor de hârtie, conform unui studiu, intitulat The Lost Profits of the Nations (Profiturile pierdute ale națiunilor), al cercetătorilor Thomas Tørsløv și Ludvig Wier de la Universitatea din Copenhaga și Gabriel Zucman de la Universitatea Berkeley din California, precum și director al Observatorului Fiscal al UE, în 2018 (ultimele date disponibile) 31,7 miliarde de dolari au fost mutați în paradisuri fiscale (27,12 miliarde de euro), cu aproape 7 miliarde de dolari mai mult decât cele 25 de miliarde din 2015.

Pierderea veniturilor fiscale pentru cuferele statului italian ajunge astfel la 7,6 miliarde de dolari (6,5 miliarde de euro), aproximativ 20% din veniturile totale.

Paradisurile fiscale ale Uniunii Europene fac ca Italia să piardă aproape totalul veniturilor lipsă pe care companiile multinaționale ar trebui să le plătească, 6,6 miliarde de dolari (5,65 miliarde de euro).

Iar principalul suspect este Luxemburg, care doar face ca Italia să piardă 3,2 miliarde de dolari în taxe (2,74 miliarde de euro).

De exemplu, Pfizer Italia Srl, divizia italiană a gigantului farmaceutic cu același nume, este cercetată pentru că ar fi sustras 1,2 miliarde de taxe în Italia, deturnând fondurile către alte divizii străine din Statele Unite și Țările de Jos.

Moneda legală și moneda scripturală bancară

Pentru a înțelege importanța socială și juridică a bancnotelor, precum și ilegitimitatea dispoziției care obligă la acceptarea plăților cu POS-ul, este necesar să se cunoască diferența substanțială dintre banii legali și banii scripturali!

Coincidență sau nu, ce înseamnă banii scripturali a fost explicat clar pe pagina web site-ul Băncii Italiei, apoi a fost eliminat.

Accesând astăzi pagina, te trezești confruntat cu un mesaj de eroare, dar consultându-l pe cel arhivat poți citi că «Singura formă de bani legală este numerarul emis de o bancă centrală, pentru euro, Banca Centrală Europeană (BCE), întrucât crearea sa se bazează pe proceduri riguroase care garantează încrederea generală în monedă și stabilitatea valorii acesteia în timp.

Moneda scripturală bancară este o formă de bani privați. Banii bancari sunt emiși de băncile comerciale și acceptați de toți deoarece pot fi convertiți în bani legali.

Băncile, împreună cu alți furnizori autorizați de servicii de plată, oferă gospodăriilor și întreprinderilor instrumente de plată (cecuri, carduri de plată, transferuri bancare) care pot fi folosite pentru a transfera banii bancar sau pentru a retrage numerar”.

Eliminarea numerarului sau reducerea posibilității de utilizare a acestuia înseamnă, prin urmare, desființarea sau limitarea singurului instrument de plată legal în favoarea unei monede private, adică oferit ca serviciu plătit de circuitul bancar și financiar, care decurge din acesta o cifră de afaceri vizibilă.

Pentru fiecare tranzacție electronică, de fapt, există comisioane care reprezintă costul serviciului prestat de bancă.

Dar pe lângă costurile comisioanelor, pentru comercianți mai sunt și costurile fizice ale POS-ului, închiriate sau achiziționate în rate lunare.

Costul comisioanelor, în schimb, variază în funcție de circuitul ales: Nexi Pos-urile, de exemplu, au un cost de activare care variază între 29 și 99 de euro și prevede un singur comision de 1,89% pentru bancomate și carduri europene.

Circuitul SumUp nu are taxe lunare sau un preț de activare, în timp ce toate costurile de tranzacție sunt de 1,95%.

Comercianții sunt de multe ori primii care se plâng de costurile comisioanelor, dar chiar și neglijând latura economică, este necesar să subliniem că tranzacțiile digitale presupun dependență totală de circuitul bancar și de instrumentele de plată oferite de acesta.

În schimb, numerarul, așa cum susține chiar BCE, asigură „libertate și autonomie”, exact opusul dependenței de bănci care, deloc surprinzător, sunt printre primele care promovează plățile digitale.

BCE reamintește că „bancnotele și monedele sunt singura formă de bani pe care oamenii o pot deține fără intervenția unui terț!

Pentru a plăti cu numerar, nu trebuie să aveți acces la anumite dispozitive, o conexiune la internet sau la rețeaua electrică, prin urmare, se poate folosi chiar și atunci când nu există energie electrică sau se pierde un card de plată”.

Ele sunt, de asemenea, singura garanție a confidențialității, deoarece „tranzacțiile cu numerar respectă dreptul nostru fundamental la protecția vieții private, a datelor și a identității noastre în toate chestiunile financiare”.

Moneda electronică și control social

În ceea ce privește problemele critice de „libertate” și „confidențialitate”, nu se poate să nu ne referim la celălalt mare pericol pe care îl presupune digitalizarea plăților: acela al urmăririi totale a tranzacțiilor bancare care este în detrimentul ambelor părți.

Tranzacțiile electronice, de altfel, se încadrează în contextul mai larg al proiectului de digitalizare completă a datelor cetățenilor promovat de organizații private cu influență puternică asupra sferei publice precum Forumul Economic Mondial (WEF) și răspunde solicitării de control social tehnocratic al metode de guvernare.

În acest cadru, digitalul reprezintă cea mai bună formă de control social și comercial disponibilă guvernelor și multinaționalelor.

De asemenea, plățile digitale sunt indispensabile pentru finalizarea programului de identitate digitală susținut de WEF.

În acest fel, tot ceea ce ține de viața unei persoane va fi conținut într-un permis sau cip electronic, iar moneda digitală, precum și instrumentele de plată aferente acesteia, pot fi blocate prin simpla apăsare a unui buton, dar nu numai!

Cu moneda digitală fiecare mișcarea, fiecare clic și fiecare parametru de căutare pot fi observate și înregistrate, încurajând așa-numitul „capitalism de supraveghere” și dând viață unei distopii tipice lui Orwellian Big Brother unde, sub pretextul confortului, securității și eficienței, totul poate fi îndeaproape supravegheat și monitorizat.

Mai mult, așa cum s-a întâmplat în Canada și mai recent în Iran, guvernele pot folosi înghețarea conturilor bancare ca mijloc de a înăbuși protestele și de a reprima mitingurile de disidență.

În Iran, Hossein Jalali, membru al Consiliului Islamic al Iranului, a anunțat că guvernul intenționează să blocheze conturile bancare ale femeilor care refuză să poarte vălul, avertizându-le în prealabil cu un mesaj pe smartphone: cine nu o să respecte, va fi lipsit de posibilitatea de a-și folosi banii.

Este clar, așadar, că abolirea numerarului, este obiectivul final al limitării progresive a monedei de hârtie, ce ar subordona complet cetățenii instituțiilor publice și bancare prin instituirea unui sistem atotcuprinzător de control și evaluare a oamenilor, similar la sistemul de credite sociale chinezesc.

Iran, China, Canada: acestea sunt doar câteva dintre țările în care sistemul digital și-a dezvăluit latura cea mai despotică și coercitivă, confirmând și direcția transversală atât față de „democrațiile liberale”, cât și „regimurile autoritare”.

Triumful dominației digitale este consecința cea mai directă și tangibilă a cultului tehno-științific contemporan care este prezentat ca sinonim al progresului și al avansării sociale, dar care întruchipează de fapt, din punct de vedere teoretico-filosofic, voința de a domina asupra realul.

De fapt, tehnica este prin definiție cunoașterea aplicată naturii, și omului, pentru a o înclina spre propriile sale scopuri și, din acest motiv, este proiecția prin excelență a voinței de putere nemărginită a omului secularizat, rezumată în imaginea supraomului nietzschean.

Unul dintre cei mai mari filozofi care a abordat problema tehnologiei, Martin Heidegger, a considerat acțiunea tehnică drept ultimul pas al proiectului occidental de dominare asupra naturii și exploatarea ei, și întrucât sfera digitală reprezintă punctul culminant al tehnicii, este, de asemenea, cea mai răspândită și cea mai eficientă din punct de vedere al controlului.

În consecință, identitatea digitală și plățile electronice reprezintă cel mai semnificativ pas în această direcție, amenințând libertatea deja foarte limitată a popoarelor.

În spatele strălucirii orbitoare ale progresului tehnologic, promovat de inteligența internațională liberală progresistă, se ascund, așadar, capcane care sunt neglijate și ignorate de cei mai mulți!

Evoluția tehnologiei și a plăților digitale, de fapt, este încurajată, pe de o parte, prin călărirea luptei împotriva evaziunii fiscale și, pe de altă parte, prin exaltarea ideii de progres ca scop în sine și, în același timp, întunecând aspectele sale mai controversate și potențial coercitive.

Până la urmă, așa cum scria Max Horkheimer în Eclipsa rațiunii:

„Dezvoltarea oarbă a tehnologiei întărește opresiunea socială și, la fiecare pas, exploatarea amenință să transforme progresul în opusul său, barbarie totală”.

Sursa: lindependente.online

Adaugă comentariu

Trimite
Abonează-te gratuit la știrile săptămânii!

Declar că sunt de acord cu termenele de utilizare și politica de confidențialitate precum și că am citit informațiile care sunt solicitate în conformitate cu articolul 13 din GDPR (Regulamentul EU - 2016/679).